„Text şi discurs religios”

Timp de două zile, 12-13 noiembrie 2010, capitala spirituală a Moldovei şi-a asumat prerogativele „duhovniceşti” ale întregii ţări (după ştiinţa noastră; iar dacă greşim, cu atît mai bine!). Atunci, la Iaşi, în Sala Paşilor Pierduţi a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, în Aula acesteia ori în săli restrînse dar căptuşite de cultură, s-a respirat cel mai subţire, diafan şi rafinat aer spiritual al unei toamne, parcă tocmită şi aceasta la porţile cerului. S-au desfăşurat aici lucrările Conferinţei Naţionale „Text şi discurs religios”, Ediţia a III-a. Participanţii (numărul lor se ridică la peste şaizeci) s-au întrunit pe secţiuni: Traducerea textului sacru; Retorica discursului religios; Literatura şi sacrul. Cuvintele de întîmpinare au fost rostite de către Î.P.S. Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei (Text religios mărturisit), Academician dr. Răzvan Theodorescu (Text şi imagine în vechea civilizaţie a românilor), Pr. prof. dr. Vasile Mihoc (Logos. Scriptură şi vindecarea Cuvîntului).

Comunicările participanţilor au apărut anul acesta, la Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, într-un volum masiv, de şase sute de pagini, în condiţii excelente, sau doar adecvate conţinutului, închegînd un echilibru între forma cuprinzătoare şi fondul cuprins. Volumul se deschide cu un Cuvînt înainte rostit de amfitrioni. Cităm din mărturisirile acestora: „Iniţiată şi desfăşurată în spaţiul universitar laic, dar animat de valori creştine, Conferinţa se hrăneşte şi din speranţa că nu doar pasiunea pentru această temă (Text şi discurs religios, n.n.) a putut anima spiritele cercetătorilor, ci şi pasiunile lumii pentru alte teme, prea îndepărtate de aceasta. De aceea, am îndrăznit a spera, cu binecuvîntarea înalţilor ierarhi, că nu vor rămîne cuvintele participanţilor între pereţii înaltului lăcaş academic, că ele vor trece de zidurile lumii de afară, rodind frumos. Şi bine. Am încercat să trimitem cuvîntul spre a găsi Cuvîntul”. La un asemenea gînd, doar un singur gînd se mai poate adăuga, acela al scriitorului latin, preocupat să transmită posterităţii patrimoniul spiritual al Antichităţii: „Orice cuvînt scris, laic ori creştin, este o palmă dată diavolului”.

Cuvîntul înainte este urmat, spre slava laudei, de un altul: In Memoriam Î.P.S. BARTOLOMEU VALERIU ANANIA (1921-2011), Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Cităm, exempli gratia: „Privea la viaţa sa - dinspre capătul aproape de care se afla - ca la un continuum de posibilităţi de Dumnezeu date şi pe care le-a făcut să rodească şi cărora le-a dat sens conform credinţei sale şi cu ajutorul lui Dumnezeu. Toate acestea deoarece, atît pe ilustrul cărturar, cît şi pe înaltul ierarh, Bartolomeu Valeriu Anania i-a hrănit din urieşeasca sa umanitate.

Am pierdut un cărturar, un ierarh, pe cel mai mare cărturar-ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. Cel mai tragic, însă, este că, din lumea în care trăim, a dispărut un om”.

Scriem aceste rînduri pentru a semnala o bogată sursă de informare bibliografică. În acelaşi timp, ducem mai departe iniţiativa gazdelor ieşene de a participa la ediţiile următoare ale remarcabilului simpozion moldav. Invitaţia este susţinută argumentat şi din partea subsemnatului, care a prezentat în cadrul secţiunii I a simpozionului dezbaterea: „Gesticulaţia traducerii între ascultare şi creativitate”. Menţionăm un argument indubitabil: girează prestigiul simpozionului autoritatea profesorului universitar dr. Alexandru Gafton. Iar numele acesta - informaţia a fost verificată - nu e deloc străin enoriaşilor vîlceni.