O excelentă iniţiativă ştiinţifică şi culturală

Pînă în secolul al XIX-lea, cultura scrisă în limba română a fost, în covîrşitoare proporţie, rodul strădaniei cărturarilor ecleziastici şi s-a făcut, dar mai ales s-a propagat între românii ortodocşi de pretutindeni prin biserici şi mănăstiri, prin şcolile bisericeşti şi tipografii, acestea din urmă fiind monopolul absolut al Bisericii Ortodoxe din ţările române veacuri de-a rîndul.

Odată cu laicizarea culturii româneşti, vechile scrieri bisericeşti s-au retras în bibliotecile instituţiilor religioase (patriarhie, mitropolii, episcopate, protopopiate, mănăstiri, biserici) şi în depozitele de carte rară ale unor biblioteci laice (Biblioteca Naţională, Biblioteca Academiei, bibliotecile universitare, judeţene, orăşeneşti, muzeale etc.), unde sînt incluse în categoria obiectelor de patrimoniu, iar cultura ecleziastică şi-a urmat calea tradiţională, izolîndu-se tot mai mult de cea laică.

Fiind scrise, vreme de multe secole, în alfabetul chirilic, utilizat oficial de români pînă la 1860 şi de Biserica Ortodoxă Română pînă la 1895, aceste cărţi au ieşit abrupt din zona de interes a culturii naţionale, iar în perioada comunistă, datorită conţinutului lor religios, au fost aproape complet ignorate. Doar unii dintre filologii români, mulţi dintre ei savanţi de faimă, le-au acordat atenţia cuvenită, elaborînd studii de specialitate, esenţiale pentru istoria limbii şi culturii române, precum şi valoroase ediţii critice ale unora dintre cele mai importante scrieri de acest fel.

Fondul documentar, păstrat pînă astăzi, din această categorie de scrieri este imens şi aşteaptă resemnat, în colbul bibliotecilor sau în depozite prea puțin amenajate pentru păstrarea şi salvarea lui de la dispariţie, o iniţiativă menită să-l scoată din uitare şi să-l transforme într-o sursă, mai bine zis într-un domeniu de investigaţie ştiinţifică şi culturală de rang şi de interes naţional.

Prin recent înfiinţata Asociaţie Culturală „Text şi discurs religios”, precedată de Conferinţa Naţională „Text şi discurs religios”, organizată de Catedra de limba română şi lingvistică generală de la Facultatea de Litere a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi ajunsă anul acesta la a treia ediţie, se face un prim şi foarte promiţător pas înainte către împlinirea acestui deziderat ştiinţific.

Exemplar organizată, prin strădania personală a şefului de catedră, prof. univ. dr. Alexandru Gafton, eminent cercetător şi editor al textelor noastre vechi, ajutat de cîţiva pricepuţi şi devotaţi colaboratori, între care s-au distins lector dr. Sorin Guia şi lector dr. Ioan Milică, dar şi cu sprijinul conducerii Facultăţii de Litere şi al rectoratului Universităţii ieşene, precum şi al marilor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe şi ai Diecezei Romano-Catolice din Iaşi, această manifestare ştiinţifică, de importanţă şi de interes naţional, a deschis calea spre un domeniu de cercetare extrem de generos şi de necesar.

Primele două ediţii ale Conferinţei au reunit, în Aula „Mihai Eminescu” a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” şi în sălile de conferinţe pe secţiuni, personalităţi reprezentative ale culturii laice şi ecleziastice din România, dar şi câteva zeci de cercetători, între aceştia numărîndu-se şi mulţi tineri, care, prin comunicările prezentate şi prin intervenţiile din cadrul dezbaterilor, au demonstrat că există un interes real şi un potenţial de cercetare valoros pentru această zonă de investigaţie ştiinţifică şi culturală.

Faptul că această excelentă iniţiativă s-a născut la Iaşi nu este deloc o întîmplare. Aici, în cea mai de seamă cetate culturală a românilor, au trăit şi au creat mitropoliţii Varlaam, Dosoftei şi Veniamin Costachi, care, prin lucrarea lor arhierească şi prin operele lor scrise, s-au impus ca personalităţi determinante ale culturii ecleziastice româneşti, dar şi ca întemeietori ai culturii noastre scrise, în ansamblu, şi ai limbii române literare, îndeosebi. Tot aici avem o şcoală filologică de prim rang, care, numai în ultima jumătate de veac, a redat culturii naţionale, în ediţii critice exemplare, cîteva dintre operele fundamentale ale scrisului românesc (Psaltirea în versuri şi Dumnezăiasca liturghie ale lui Dosoftei, Biblia de la București, Palia de la Orăştie, Codicele Bratul etc.), însoţite de studii lingvistice şi filologice de înaltă valoare ştiinţifică.

Cele două volume de studii Text şi discurs religios (Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2008 şi 2009), care conţin lucrările prezentate în cadrul primelor două ediţii ale Conferinţei, sînt, de asemenea, un model de valorificare şi de promptă punere în circulaţie a ideilor şi a informaţiilor ştiinţifice inedite, comunicate de participanţii la acest eveniment ştiinţific deosebit.

Strădaniile, încununate de succes, ale colegilor ieşeni ar trebui să slujească drept exemplu şi pentru cercetătorii din alte centre ştiinţifice şi culturale, care ar putea să se implice mai consistent în studiul limbii şi al culturii ecleziastice româneşti. Deocamdată, să-i felicităm pe iniţiatorii Conferinţei şi pe întemeietorii Asociaţiei menite să stimuleze studiul textelor şi discursului religios, să-i susţinem în demersul lor ştiinţific şi organizatoric, aderînd la noua grupare ştiinţifică şi onorîndu-i cu prezenţa şi cu recunoştinţa noastră ori de cîte ori ne vor chema la Iaşi.