Volumul I (2009)
Cuvînt înainte
Cuvinte de întîmpinare
- Î.P.S. Teofan Savu, Nebunia Crucii
Intrare bibliografică:
Savu, T., Nebunia Crucii, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 15-17.
Versiunea completă (202 KB)
Referințe și citări (BDD) - P.S. Petru Gherghel, Contribuția catolicilor români la traducerea textelor sacre
Intrare bibliografică:
Gherghel, P., Contribuția catolicilor români la traducerea textelor sacre, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 19-22.
Versiunea completă (206 KB)Referințe și citări (BDD)
Istoria cuvîntului
- Î.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania, „Biblia lui Șerban”, monument de limbă teologică și literară românească
Intrare bibliografică:
Anania, B.V., „Biblia lui Șerban”, monument de limbă teologică și literară românească, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 25-35.
Versiunea completă (269 KB)Referințe și citări (BDD) - Gheorghe Chivu, Psaltirea - de la litera la spiritul textului sacru. Consideraţii asupra unui manuscris moldovenesc de la mijlocul secolului al XVII-lea
Rezumat:
The present study aims at presenting and revealing the complexity of the translation process, from the perspective of both the genesis and the implications of such an activity, without leaving aside its cultural significance for the evolution of the literary Romanian.
Intrare bibliografică:
Chivu, G., Psaltirea - de la litera la spiritul textului sacru. Consideraţii asupra unui manuscris moldovenesc de la mijlocul secolului al XVII-lea, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 37-43.
Versiunea completă (290 KB)Referințe și citări (BDD) - Dumitru Irimia, Adevărul între cuvîntul biblic și cuvîntul poetic în viziunea lui Eminescu
Rezumat:
Eminescu’s poetry highlights the consubstantiality between the divine and the poetic creativity. As substantiated by the absolute Truth, the sacredness of the World corresponds to the sacredness of the Word. The author examines the relationship between the sacred and the poetic, with reference to the Biblical text, on the one hand, and to some of Eminescu’s poems, on the other.
Intrare bibliografică:
Irimia, D., Adevărul între cuvîntul biblic și cuvîntul poetic în viziunea lui Eminescu, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 45-56.
Versiunea completă (296 KB)Referințe și citări (BDD) - Vasile D. Țâra, Discursul religios, model și normă de exprimare îngrijită în epoca veche
Rezumat:
The study of moral and religious written teachings destined to a larger audience is of special importance. The author outlines their role giving a special attention to the Homilies and to the role they played in the evolution of the literary language and, also, to impact of the religious discourse on the moral and linguistic edification of the auditory.
Intrare bibliografică:
Țâra, V.D., Discursul religios, model și normă de exprimare îngrijită în epoca veche, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 57-64.
Versiunea completă (243 KB)Referințe și citări (BDD) - Gheorghe Manolache, Eshatologie și secularizare în straie postmoderne
Rezumat:
The conference Eschatology and secularization in post-modernist clothes pleads for the extension of the agreement between secularization and postmodernism, through Entzauberung der Welt. This phenomenon is to be found in the clear part of the equation of the new religious, artistic and political movements from the 60s and 70s, received as intellectual seismic waves that affected, indirectly and/or partially, the Romanian cultural blockade from the 80s.
The case proposed through this study could be linked to the Nouveau Movements Religieux philosophy, this deviation from the socialist canon being related to the modernity of some spiritual experiences, placed in the movements of spiritual revival from the traditional churches (see the case of the post-modernist monk Savatie Bastovoi) and of literary reclamation through the literature created and debated in the students' literary circles, Junimea, Cenaclul de Luni.
The agreement between secularization, post-modernism, etc, in this Romanian case of the 80s, remains ambiguous enough and can be applied, strategically, in order to underline the impact/shock to the new of both the religious and literary phenomenon in a closed society (see the reviews of an unusual novel Cartea milionarului).
As a specific form of literary secularization, the Romanian post-modernism, ever since the 80s movement, is still predisposed to the poor assumption, ludicironical of the inter-textuality, leading simultaneously, from a citation/taming of the world’s inter-text and as well of literature’s ones: (see Femeia în roşu) to a un- and (re)contextualization solemn-infinite and severe (see Cartea milionarului).
In fact, those two meta-fictions follow on proper narrative account, two aspects of the eschatological vision – one of the panoramic apocalypses – the vision of some extraordinary wonders placed in a near future or even „before the end of the time”, like in the post-modern novel Cartea milionarului and another of the „inner apocalypses” – which ideally begins in the mind of the hidden reader in the narrative part; as soon as he had finished the reading – typical for the post-modern novel Femeia în roşu.Intrare bibliografică:
Manolache, G., Eshatologie și secularizare în straie postmoderne, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 65-78.
Versiunea completă (333 KB)Referințe și citări (BDD) - Lucian Farcaș, Discursul profetic între voința lui Dumnezeu și voia poporului
Rezumat:
Im vorliegendem Beitrag, Der prophetische Diskurs zwischen dem Willen Gottes dem Eigenwillen des Volkes, geht es um die Begriffe Prophet und Prophetie. Sowohl die Identität des Propehten als auch seine Mission stehen im Zusammenhang mit dem Dienst am Wort Gottes für die Menschen. Dieser Dienst aber ist als spannungshafte Aufgabe zu verstehen, weil der Prophet – nabi, der berufene Rufer – das göttliche Wort einem Volk zu verkünden hat, das nicht immer bereit ist, die Botschaft Gottes zu hören und seinen Willen zu erfüllen. Daraus ergibt sich die Tatsache, dass sich die gelebte Berufung des Propheten im Spannungsfeld zwischen Himmel und Erde, zwischen Got und den Menschen vollzieht. Dementsprechend werden hier folgende Hauptthemen dargestellt: Im ersten Teil wird die Verschiedenheit und zugleich die Einheit in Bezug auf Prophet und Prophetie behandelt. Diesbezüglich ist hier die Rede von den Anfängen der prophetischen Bewegung in Israel, vom prophetischen Fortbestand und von der Rolle des Propheten in der Galubensgemeinde Israel. Der zweite Teil behandelt das Schicksal des Propheten und dabei geht es um seine Berufung und seine Botshcaft, um seine schmerzhafte Lebensprüfung und um sein Sterben als Zeugnis für den Willen Gottes zum Heil der Menschen. Der dritte Teil beschäftigt sich mit der Sorge des Propheten den wichtigsten Werten gegenüber: das göttliche Gesetz, die Tradition und der Kult. Schliesslich wird hier die Rede vom neuen Heilsplan Gottes sein und dabei werden Themen wie Gericht und Heil, neuer Bund und das endgültige ‚Heute’ dargestellt. So kann man am Ende fragen: Hat das Thema Prophet und Prophetie heute noch eine Bedeutung für die Kirche und die Christen? Die Antwortet lautet: Ja.
Intrare bibliografică:
Farcaș, L., Discursul profetic între voința lui Dumnezeu și voia poporului, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 79-89.
Versiunea completă (313 KB)Referințe și citări (BDD) - Ioan C. Teșu, Valoarea sacramentală a cuvîntului
Rezumat:
„Doamne, la cine ne vom duce?
Tu ai cuvintele vieţii veşnice”
(In. 6, 68)
The word is the fundamental way of dialog between God and man, and among human beings. The present study underlines the spiritual value of human words. They can build the spiritual world and the life of man, or, on the contrary, they have the power to destroy. The Christian meaning of the word is positive: to build and to elevate, not to pervert or to move away.Intrare bibliografică:
Teșu, I.C., Valoarea sacramentală a cuvîntului, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 91-100.
Versiunea completă (289 KB)Referințe și citări (BDD)
Traducerea textului sacru
- Dragoș Moldovanu, Finalitatea textelor slavo-române intercalate din Evul Mediu românesc
Rezumat:
It has been claimed that the Slavic-Romanian alternative texts of the sixteenth and the seventeenth centuries would have a didactic purpose, that of teaching the Slavonic language. The author assumes they were used in the bilingual liturgy – a form of worship with ancient roots in the Christian East.
Intrare bibliografică:
Moldovanu, D., Finalitatea textelor slavo-române intercalate din Evul Mediu românesc, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 103-123.
Versiunea completă (355 KB)Referințe și citări (BDD) - Alexandru Gafton, Relația dintre sursele traducerilor biblice și concepția de la baza acestora
Rezumat:
The Old Romanian translations of the biblical text are, at least for the 16th and the 17th centuries, the result of isolated activities, that could hardly be considered a systematic process. The translators act under the impulse of concrete and relatively stringent cultural and religious needs.
Intrare bibliografică:
Gafton, A., Relația dintre sursele traducerilor biblice și concepția de la baza acestora, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 125-134.
Versiunea completă (292 KB)Referințe și citări (BDD) - Petre Semen, Observații critice cu privire la traducerea Bibliei de la 1688
Rezumat:
Despite of being known as the masterpiece of the Romanian Literature and as the first complete Romanian translation of the biblical text, the 1688 edition of the Holy Scripture is interpreted from a different perspective by the author of the present paper. The general enthusiasm towards this translation has been so great that a critical approach has been completely neglected. This Writing is a landmark for the cultural development of the Romanian language. By providing scientific arguments based on the Hebrew and Greek versions of the biblical text, the author of the present study argues that the Romanian translation has many flaws and, as a consequence, it cannot be used as an exegetic instrument. The translation mistakes are so severe that they sometimes change the messianic and theological meaning of some texts.
Intrare bibliografică:
Semen, P., Observații critice cu privire la traducerea Bibliei de la 1688, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 135-146.
Versiunea completă (289 KB)Referințe și citări (BDD) - George Bogdan Țâra, Viitorul perifrastic cu a avea în traducerile textelor sacre
Rezumat:
La tournure a avea + infinitif est attestée par les historiens du roumain avec valeur temporelle de futur, dans la langue parlée et dans la langue écrite du XVIe et du XVIIe siècles. Elle continue la structure latine habeo + infinitif, qui est à l’origine de la périphrase verbale du futur dans la plupart des langues romanes. Nous nous proposons d’étudier ici l’emploi de la construction dans certains textes religieux, où elle acquiert une valeur temporelle grâce au contexte prophétique. En outre, la comparaison avec l’usage de a avea + infinitif dans des textes laïques de la même époque nous permet de parler de la co-existence des différentes valeurs (modales, temporelle) qui nécessitent l’analyse des occurrences dans leurs contextes précis.
Intrare bibliografică:
Țâra, G.B., Viitorul perifrastic cu a avea în traducerile textelor sacre, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 147-154.
Versiunea completă (306 KB)Referințe și citări (BDD) - Adrian Muraru, Două ipostaze ale libertății traducătorului biblic: sinonimizare și pia interpretatio. Studiu de caz: vechile traduceri românești ale cărților 1 și 2 Regi (Ms. 45 și Biblia de la 1688)
Rezumat:
The paper tries to identify the strategies used by the Wallachian translator of Septuagint (Ms. 45) in order to elude the pervading 'literalism' of the biblical translation in the pre-modern age. The use of synonyms and the pia interpretatio principle, as observed in the first two books of Kings (Ms. 45 version), indicate two key aspects of the freedom of the biblical translator.
Intrare bibliografică:
Muraru, A., Două ipostaze ale libertății traducătorului biblic: sinonimizare și pia interpretatio. Studiu de caz: vechile traduceri românești ale cărților 1 și 2 Regi (Ms. 45 și Biblia de la 1688), în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 155-162.
Versiunea completă (285 KB)Referințe și citări (BDD) - Felicia Dumas, O traducere în limba franceză a unui text românesc de spiritualitate ortodoxă
Rezumat:
Nous proposerons quelques réflexions sur la traduction en langue française du livre Viaţa şi nevoinţele Arhimandritulului Cleopa Ilie (de l’archimandrite Ioanchie Bălan) par le hiéromoine Marc (à présent Monseigneur Marc Alric, évêque vicaire de la Métropole Roumaine pour l’Europe Orientale et Méridionale) aux éditions L’Age d’Homme de Lausanne, dans la collection «Grands spirituels orthodoxe du XXe siècle», en 2003, intitulée Le Père Cléopas.
Intrare bibliografică:
Dumas, F., O traducere în limba franceză a unui text românesc de spiritualitate ortodoxă, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 163-171.
Versiunea completă (284 KB)Referințe și citări (BDD) - Traian Diaconescu, Monumenta christiana: Paulinus de Nola și Niceta de Remesiana Carmen XVII
Intrare bibliografică:
Diaconescu, T., Monumenta christiana: Paulinus de Nola și Niceta de Remesiana Carmen XVII, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 173-191.
Versiunea completă (333 KB)Referințe și citări (BDD) - Dionisie Constantin Pîrvuloiu, Lecțiuni controversate în Sfînta Scriptură
Rezumat:
As an activity of crucial relevance, the translation of the Bible raises both linguistic and theological questions that are still waiting for clear-cut answers. The author examines some of the controversial issues and suggests solutions that could be worth following.
Intrare bibliografică:
Pîrvuloiu, D.C., Lecțiuni controversate în Sfînta Scriptură, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 193-205.
Versiunea completă (294 KB)Referințe și citări (BDD) - Constantin Răchită, Hieronymus. Teoria și practica traducerii textului sacru
Rezumat:
The paper is an overview of St. Jerome’s approach on the translation of the Bible. The author argues that St. Jerome’s version of the Holy Scripture is based on the vast cultural experience of the well-known Christian apologist, who favoured three dominant criteria: grammatical, aesthetic and logical. The conclusion is that St. Jerome’s work reconciles the classical literary tradition with the theological one.
Intrare bibliografică:
Răchită, C., Hieronymus. Teoria și practica traducerii textului sacru, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 207-212.
Versiunea completă (235 KB)Referințe și citări (BDD) - Adina Chirilă, Evoluția limbii în textele lui Antim Ivireanul. Observații asupra vocalismului
Rezumat:
Our paper deals with the problem of the vocalic alternations in the texts of Antim Ivireanul, that could prove an evolution of the language he used, from the early years of his activity (1693-1694), to the last ones (1710-1715). We focused on the fallowing pairs: [e] – [i] in beserică – biserică, [e] – [i] in words like ceti – citi, inemă – inimă, etc., [e] – [i] in den, pren, etc., [¯a] – [¯e] in words like biruiaşte, grăiaşte, iaste, etc., and [i]-[i] – [i] in priimi – primi. We ascribed the linguistic material to what was generally considered to be literary or popular phonetic forms at the end of the XVIIth century and the beginning of the XVIIIth, especially in Muntenia. Based on what we had observed in several texts of Antim Ivireanul, we reached the following conclusions:
- The texts Antim Ivireanul wrote or translated during his first years of activity respect the vocalic literary norm, in its religious aspect, more than the later ones.
- The digressions from the literary norm are represented by popular phonetic elements which tend to appear more and more in secular writings, at that time.
- Because of the constant and sometimes almost exclusive presence of such digressions in the texts of Antim Ivireanul and in other contemporary literary texts, one should reconsider, in some cases, their quality as „popular” phonetic elements.
Intrare bibliografică:
Chirilă, A., Evoluția limbii în textele lui Antim Ivireanul. Observații asupra vocalismului, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 213-221.
Versiunea completă (301 KB)Referințe și citări (BDD) - Ioan Lobiuc, „Laicizarea” unor sensuri „biblice” în lexicul românesc
Rezumat:
The study attempts a diachronic structural semantics approach devoted to the interaction between old (south)-slavic loans and their correspondents inherited from Latin, the first undergoing spectacular semantic evolutions. To be more precise, the analysis is devoted to the semantic mutations of the Romanian word ciudă (old south-sl. čudo) and its Latin equivalent, minune.
Intrare bibliografică:
Lobiuc, I., „Laicizarea” unor sensuri „biblice” în lexicul românesc, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 223-228.
Versiunea completă (224 KB)Referințe și citări (BDD) - Roxana Vieru, Palia de la Orăștie: impactul izvoarelor asupra textului românesc. Cîteva aspecte
Rezumat:
Palia de la Orăştie, a sixteenth-century old text, represents the first translation in Romanian of the first two books of the Old Testament. The origins lie in a Hungarian text – Heltai’s Pentateuh – and a Latin text – Vulgata. It is then almost natural that the influence of the two should be represented in the Romanian translation at different levels. In this article, we analyze some of these traces in the vocabulary compartment by showing how words and structures can be 'copied' from one language to another.
Intrare bibliografică:
Vieru, R., Palia de la Orăștie: impactul izvoarelor asupra textului românesc. Cîteva aspecte, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 229-237.
Versiunea completă (322 KB)Referințe și citări (BDD) - Veronica Grecu, Conserver ou non le mystere du verbe: theorie patristique et traduction au Moyen Age
Rezumat:
La théorie patristique de la traduction a emprunté beaucoup d’éléments à la théorie romaine. Néanmoins, si pour les rhétoriciens romains, le traducteur doit envisager la copia rerum en égale mesure que la copia verborum, les écrits patristiques accordent une attention totale aux questions liées au sens. Si la translatio romaine fait partie d’un vaste projet de transfert culturel et se met au service du texte et de la langue cible, la théorie patristique de la traduction considère que la signification précède et dépasse le cadre, à la fois du texte source et de sa copie. Le but de la traduction du texte religieux ne serait donc pas la création d’une culture littéraire autre, mais la reconstitution du sens original de la Sainte Ecriture, au-delà des particularités des différentes langues.
Intrare bibliografică:
Grecu, V., Conserver ou non le mystere du verbe: theorie patristique et traduction au Moyen Age, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 239-246.
Versiunea completă (193 KB)Referințe și citări (BDD) - Ana Robu, Rolul scrierilor Sfîntului Ioan Gură-de-Aur în spiritualitatea și cultura românească
Rezumat:
La personalité patristique la plus saillante de l'Eglise Universelle, le Saint Bouche d'Oro a laisse à la postérité la plus vaste oeuvre théologique qui a été assimileé et assumée pâr la culture roumaine depuis une période très ancienne.
Nous croyons que le premier texte a été celui de la Sainte Liturgie dans la langue néogreque, texte suivi après de centaines de „Paroles et sermons” en répondant tous à la nécessitè intérieure du Roumain pour s' ancrer à la morale de la Sainte –Èvangile et de se rapporter correctement aux exigences sociales.
Son oeuvre vaste a circulé sur le territoire roumain en accord avec l'évolution culturelle, premiérement par des copies et manuscrits et ensuite par des traductions et ouvrages imprimés, et aujord'hui est diffusée avec des moyen modernes si bien que nous pouvons dire qu''est le père spirituel des Roumains.
Formè à l'École Éxégetique de l'Antioche de Syrie, le père Ioan touche la grandeur de la rhétorique écclésiastique par la symbiose entre la connaissance providentielle de l'âme humaine et le message des Écritures en développant dans la culture roumaine l'humainisme chrétien qui a contribuit essentiellement à la structure spirituelle roumaine et au renforcement de l'identité et unité des Roumains.Intrare bibliografică:
Robu, A., Rolul scrierilor Sfîntului Ioan Gură-de-Aur în spiritualitatea și cultura românească, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 247-252.
Versiunea completă (217 KB)Referințe și citări (BDD)
Retorica discursului religios
- Nicoleta Popa-Blanariu, Un eu arhaic. Efecte polifonice în rit și teatru
Rezumat:
Est-ce possible de dégager un modèle transculturel – pour ainsi dire – de la représentation dramatique? Je veux dire l' un qui peut rendre compte à la fois du jeu rituel et du jeu théâtral à la lettre. Je pense que le concept de polyphonie est à même d' y contribuer. On peut s' en servir dans l' analyse du mécanisme discursif de la représentation. Il s' y avère utile à la description des instances discursives ou d' un jeu de(s) «je» qu' elles comportent. Entre l' acteur – rituel ou pas – et son personnage/ rôle, il y a le rapport du locuteur à son énonciateur: Celui-là «met en scène» celui-ci. Le locuteur peut assumer l' énonciateur et son point de vue, jusqu'à s'y identifier. Comme dans les rituels mimiques et dans le jeu de scène mis au point par Stanislavski (dans son Travail de l' acteur avec lui-même). Ou bien, le locuteur/ l' interprète peut en prendre une certaine «distanciation». Ce qui veut dire «dédoublement», comme dans l' ironie, dans le mensonge, ou comme chez Brecht. La poétique théâtrale de celui-ci (son Petit Organon) repose explicitement sur le Verfremdungseffekt («l'effet de distanciation»).
On arrive peut-être à un paradoxe: même dans l' identification rituelle – telle dans les rites «mimiques» – il y a un certain (aspect du) dédoublement: du temps et de la personne. Celui-ci est lié à la (in)temporalité spécifique du mythe – dont l'action se passe in illo tempore – et à une ainsi dite mutation (de la condition) ontologique. Celle-ci comporte un jeu d' identité(s): entre le je habituel, « profane » de l' interprète et son hypostase rituelle. Selon Mircea Eliade, le rituel comporte un changement du « niveau ontologique »: transgression de la condition habituelle, dans des circonstances rituelles, grâce à la liaison ainsi établie avec le sacré (ou avec le numinos selon Rudolf Otto). Malgré l' identification qui' il nous fait voir, le masque rituel est paradoxalement le signe d' un tel dédoublement. Quant à la théorie et aux méthodes dont on se sert, on doit beaucoup à la linguistique – notamment aux théories de la polyphonie, tout comme à l'anthropologie du sacré et à celle du théâtre.
Tout compte fait, notre approche, qu'est-ce qu' elle envisage? On cherche à traiter d' une manière homogène autant que possible un ensemble de faits assez riche, voire hétéroclite, qui a trait à la représentation dramatique, soit qu' elle monte sur les planches d' un théâtre ou bien, qu' elle se confine dans l' espace du culte et du rituel. Grâce aux rôles discursifs qu' il suppose, le concept de polyphonie peut rendre compte de cette dialectique particulière de l' identification et de la distance, dans le théâtre et dans le rituel aussi.Intrare bibliografică:
Popa-Blanariu, N., Un eu arhaic. Efecte polifonice în rit și teatru, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 255-266.
Versiunea completă (317 KB)Referințe și citări (BDD) - Sorin Guia, Arta dialogului în Prefețele Mitropolitului Veniamin Costachi
Rezumat:
Unlike the writings of the his forerunners, the prefaces and pastorals of Veniamin Costachi, although written, give the impression of speeches delivered from the pulpit. Besides the occurences of some phenomena characteristic to the spoken language, we also encounter the fragmentary use of dialogue, the imagined dialogue with the reader and the polemic confrontation with the „opponent” by anticipating his possible objections.
Intrare bibliografică:
Guia, S., Arta dialogului în Prefețele Mitropolitului Veniamin Costachi, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 267-279.
Versiunea completă (265 KB)Referințe și citări (BDD) - Antonio Patraș, La răsăritul temniței. Despre suferință și revelațiile durerii
Rezumat:
Ion D Sîrbu (1919-1989) was one of the members of The Literary Circle of Sibiu (appointed in 1943), together with Şt. Augustin Doinaş, Radu Stanca, Ion Negoiţescu etc., and Lucian Blaga’s favourite disciple. Son of a coal miner, who induced him the belief in the Marxist utopia, he joined the Communist Party in his youth, and he fought as a soldier in the Second World War. The war finished, he returns to the University of Sibiu-Cluj, and attempted to the exams he was left with. After graduation, he becomes Liviu Rusu’s assistant in The Aesthetics Department, and a couple of years later, he is already promoted as Associate Professor at The Dramatic Art Institute, Cluj. In 1949, he gets fired, ranked with his former teachers among the “people’s enemies”, because he stubbornly refuses to act as a “mole” of the Securitate, to write forged notes and to give away his colleagues. Then, Ion D. Sirbu lives on the outskirts of society, assuming anonymity, incessantly spied on by the Securitate and, finally, being sentenced to seven years of prison (1957-1964). As a writer he made himself known mostly throughout his posthumous books, which are the best arguments to count him among the best antitotalitarian writers, for the outspoken ethic value of his works.
In the specific case of our country, the wholesale publication of diaries, correspondence, memoirs and different documents, shown up after 1989, met with the natural need of the public who wanted to find out the secret and unforged history the totalitarian censorship refused to bring forth for such a long time. Rarely the irrefragable value of these documents is doubled by a similar aesthetic value. There are few “professional” writers who had the inner strength to reject compromise, and correspondingly, to accept isolation and anonymity as facts. That is why, the so-called “pigeon-hole literature” proved to be, with few notable exceptions, pretty thick and unsubstantial. When the precious underground manuscripts of Ion D. Sirbu’s works were set into free circulation, the editing and printing event was synonymous with the abolishment of censorship ban. The most important writing pieces are, in fact, the posthumous works, namely the diary, the correspondence and the novel Adio, Europa! (Farewell, Europe!). They might be taken both as an intellectual’s testimony, granted with his flawless, untainted behaviour, and as a prose writer’s fine expression, perhaps one of the most valuable in Romanian post-war literature.Intrare bibliografică:
Patraș, A., La răsăritul temniței. Despre suferință și revelațiile durerii, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 281-292.
Versiunea completă (318 KB)Referințe și citări (BDD) - Viorella Manolache, Hermeneutica discursului religios la granița dintre/între filosofie-politică-teologie
Rezumat:
Beyond the simple philosophy of inventions or major spiritual feudalists, the experiences of the outside world pleads for the release of the tyranny of any first and last truth, of the consistency of dogmatism and distortions contradictory writing. Despite any pressures, the writing and (re)writing of the philosophical and theological segment, especially on its discursive side, follows the route of a philosophical imperative, which requires an activity of political socialization, of interiorizing any standards, and reactivate it by in situ approaches. Dumitru Stăniloae's language (political, philosophical or theological one) remains the original expression of the spirit.
Intrare bibliografică:
Manolache, V., Hermeneutica discursului religios la granița dintre/între filosofie-politică-teologie, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 293-300.
Versiunea completă (292 KB)Referințe și citări (BDD) - Ioana Repciuc, Modele retorice ale invocației în contextul religiozității populare
Rezumat:
Ayant comme point de départ la spécificité rhétorique et stylistique de l’invocation, sa manière de se manifester dans le cadre des textes folkloriques roumaines – prières, chansons lyriques -, on se propose d’établir quelques éléments constants de ce rituel verbal, étudié dans le même temps par l’ethnologie, par la poétique et par l’histoire des religions. Pour mettre en évidence les particularités de la religiosité populaire, il faut faire appel à la pragmatique du discours religieux, dans le cadre d’une herméneutique ouverte et comparée des structures d’appel, des noms de Dieu et des énoncés performatives intégrés au rituel de l’invocation. Pour conclure, on va montrer que l’invocation est une structure élémentaire de la relation établie entre l’homme et le sacre, appartenant à une culture qui comprend à la fois le rituel magique et le cérémonial religieux.
Intrare bibliografică:
Repciuc, I., Modele retorice ale invocației în contextul religiozității populare, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 301-310.
Versiunea completă (238 KB)Referințe și citări (BDD) - Ilie Moisuc, Acatistul - structuri stilistico-poetice. Rugăciunea și întîlnirea în interval
Rezumat:
„Cuvînt bun răspuns-a inima mea; grăi-voi cîntarea mea împăratului.
Limba mea este trestie de scriitor ce scrie iscusit.”
Psalmul 44
Les particularités structurelles et expressives des textes religieux peuvent s’expliquer par une articulation sui-generis des instances qui organisent tout acte de communication – l’émetteur, le récepteur, le texte et le contexte. Dans l’étude L’Hymne acatiste – notes sur la structure stylistique et poétique, on analyse la configuration sémiotique (au sens de Charles Morris) d’une catégorie textuelle particulière (l’hymne-acatiste) dans ses rapports dynamiques avec le code linguistique et avec la finalité spirituelle du texte. Les principaux aspects de l’investigation critique portent sur les limites du modèle communicationnel en ce qui concerne la compréhension de la structure formelle et expressive de l’hymne-acatiste, la tension texte-discours au niveau de cette forme arhitextuelle, et, finalement, la dimension exemplifiante et exemplaire de l’hymneacatiste du point de vue du rapport entre le style et la vision à l’intérieur des textes qui thématisent l’aspiration de l’être vers le sacré avec des moyens linguistiques.Intrare bibliografică:
Moisuc, I., Acatistul - structuri stilistico-poetice. Rugăciunea și întîlnirea în interval, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 311-319.
Versiunea completă (299 KB)Referințe și citări (BDD) - Mihai A. Stroe, Mistica viziunii în opera profetică a lui William Blake, între Imaginația divină și Rațiunea științifică
Rezumat:
No doubt, Blake created one of the most fascinating cosmo-philosophical systems in the history of thought. In the present paper we will focus on a fundamental element in this system: the mystical vision of the conflict/marriage between divine imagination and scientific reason. In this context, special attention will be paid to the ways in which Blake symbolically used metals to describe the deep architecture of reality. Special reference will also be made to iron and its connection to Los (i.e. Time, the Prophet, the Artist, the Sun). Also, we analyse the significance of Urizen’s Book of Brass and Book of Iron, etc. As shall be seen, the systematic use of metals and other natural or supernatural materials renders possible the birth of one of the most impressive and fascinating metallomorphic worldviews in the history of literature and philosophy. We thus try to elucidate the reasons for which Blake laid stress with such power on the contrast/union between imagination and reason, as well as on the image of metals, and what their broader significance is in a system which proclaims prophecy as a sort of imaginative journey into the potential future floating somewhere in an adimensional space divine in nature and so paradoxically supported by the infinite axis of the world. Blake’s prophetic “processes” are thus equivalent to “unearthing” the infinite foundation of reality, which in its essence is a composite past-present-future “intercontinuum” – with imagination the binding, and reason the unbinding cosmic force.
Intrare bibliografică:
Stroe, M.A., Mistica viziunii în opera profetică a lui William Blake, între Imaginația divină și Rațiunea științifică, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 321-333.
Versiunea completă (258 KB)Referințe și citări (BDD) - Luminița Drugă, Camelia-Mihaela Cmeciu, Rugăciune - un act semiotic al identității sociale (Cazania mitropolitului Varlaam al Moldovei)
Rezumat:
Praying is usually considered an individual act which creates a link between human beings and God. In the first Romanian book, namely The Sermons of Varlaam (1643), there are provided two different ways of achieving this religious act. The empirical data of our paper are the two prayers performed by a Pharisee and a tax collector. Our analysis will not focus on the Biblical text (Luke 18:9-14), but, on the reinterpretation of this famous parable in the 17th century Romanian text.
Having as theoretical background, A.J. Greimas’s semiotic square and Joseph Courtés’s discursive means of representing subjects, we will show the semiotic means of achieving one’s (social) identity through the process of negation. The three discursive relations (contradiction, contrariety and implication) established between the Pharisee and the tax collector constitute the prototypical framework of going beyond the private act of praying.Intrare bibliografică:
Drugă, L., Cmeciu, C.M., Rugăciune - un act semiotic al identității sociale (Cazania mitropolitului Varlaam al Moldovei), în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 335-344.
Versiunea completă (330 KB)Referințe și citări (BDD) - Loredana Opăriuc, Versiuni ale Psalmilor la Dosoftei și Șerban Foarță
Rezumat:
One of the most challenging literary attempts is the translation and reinterpretation of the Biblical books. We can read two variants of the Psalms, one from the beginning of the Romanian literature (Dosoftei’s Psalter in verses) and another written by a contemporary writer (Şerban Foarţă). These two works are not only distinct from the original (although not in the spirit of the text), but also considerably different between them. Both variants are highly musical. While Dosoftei’s Psalter multiplies the original text, Foarţă’s poems are closer to postmodern literature, compiling more versions.
Intrare bibliografică:
Opăriuc, L., Versiuni ale Psalmilor la Dosoftei și Șerban Foarță, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 345-352.
Versiunea completă (248 KB)Referințe și citări (BDD) - Marina Vraciu, O strategie retorică de construcție a sinelui în Autobiografia protopopului Avvakum (Rusia secolului al XVII-lea): recursul la paradigma „nebunului între Hristos”
Rezumat:
The Archpriest (Protopop) Avvakum (Petrov, 1620-1682) is an important character in Russian culture. Sanctified by the Orthodox Old Rite Church (Old Believers) for his life-long support of traditional Muscovite values during the Schism in the Russian Orthodox Church, Avvakum wrote, among other important pieces, what is considered to be the first autobiography in Russian culture, Zhitie (1671-1672/3). Within the conventions of hagiography this polemic work, innovative in language and style, resorts to the paradigm of holy foolishness to defend the idea of divine Wisdom as opposed to the new Nikonian (patriarch Nikon, 1602-1681) wisdom.
Intrare bibliografică:
Vraciu, M., O strategie retorică de construcție a sinelui în Autobiografia protopopului Avvakum (Rusia secolului al XVII-lea): recursul la paradigma „nebunului între Hristos”, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 353-363.
Versiunea completă (302 KB)Referințe și citări (BDD) - Maria Yvonne Băncilă, The Journey Metaphor in Old Testament Texts
Rezumat:
L'essai actuel souligne la centralité de la métaphore dans le discours religieux, aussi bien que sa présence dominante dedans. On insiste en particulier sur la métaphore du voyage (avec le schéma de chemin à son noyau) dans des divers textes de Vieux Testament, pour montrer, comment Jaekel, les neuf principes centraux de la théorie cognitive du métaphore (Jaekel 1997).
Intrare bibliografică:
Băncilă, M.Y., The Journey Metaphor in Old Testament Texts, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 365-373.
Versiunea completă (252 KB)Referințe și citări (BDD) - Mădălina Toader, La spécifique des modes et des temps dans le Sermon sur la montagne
Rezumat:
The analysis of the chosen text, The sermon on the mountain, has a double perspective: linguistic and exegetic, on the basis of the theories developed by Paul Imbs and Gustave Guillaume.
In this paper we are going to identify the values of the temporal verbal forms, mainly of the present tense, viewed as an omni-temporal, prophetic tense, even prolonged into the future, and of the future with its diverse range of significations. The compound past tense (fr. passé composé), as a tense connected with the present and the imperfect (fr. imparfait), with its non-perfective values, are also taken into account, along with the simple past (fr. passé simple) and the pluperfect (fr. plus-que-parfait).
The temporal architecture reveals that the Word of Jesus is a sacred reality which can be understood from experiencing the human speech in real Life.Intrare bibliografică:
Toader, M., La spécifique des modes et des temps dans le Sermon sur la montagne, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 375-388.
Versiunea completă (238 KB)Referințe și citări (BDD) - Elena Ene D-Vasilescu, Ortodocșii și Cartea Sfîntă
Rezumat:
This paper attempts to contribute to the elimination of the misunderstanding that the Orthodox do not read their Sacred Book critically. It will be shown here that in fact they do. Also the method used in such an endeavour will be discussed. The Orthodox understanding is that the Bible ‘speaks’ to persons and communities according to their particular needs. While arguing this, the paper will also touch on the role of tradition in interpreting this fundamental book of Christianity.
Intrare bibliografică:
Ene D-Vasilescu, E., Ortodocșii și Cartea Sfîntă, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 389-395.
Versiunea completă (224 KB)Referințe și citări (BDD) - Lucreția Vasilescu, Chipul Sfintei Maria Magdalena în imnografia ortodoxă
Rezumat:
"Şi a venit Maria Magdalena, vestind ucenicilor că a văzut pe Domnul."
(Ioan 20, 18)
Première missionnaire “digne de toute louange et honneur”, “évangéliste” et “égale des Apôtres” (isapostolos) pour leur avoir proclamé la Résurection du Christ, le nom de la sainte myrrophore Marie-Madeleine est mentionné dans le culte orthodoxe à l’occasion de certains offices.
L’hymnographie dédiée à la sainte Marie-Madeleine s’inspire des textes évangéliques et de la tradition du temps. S’inscrivant dans la tradition liturgique byzantine du VII-e et VIII-e siècles, elle compte des stichères des Ménées, lues aux vêpres, et un canon récité aux matines le 22 juillet, le jour de la célébration de la Sainte. La présence de Sainte Marie-Madeleine dans le culte orthodoxe inclut aussi des stichères et des exapostilaires, chantés chaque dimanche, à l’office des matines et aux matines de la Résurection (l’office des Pâques) et le Dimanche des Myrrhophores.
Les textes hymnographiques réussissent à mettre en évidence, d’une manière exceptionnelle, le rôle de ce premier messager de la Résurection dans l’histoire du salut de l’être humain.Intrare bibliografică:
Vasilescu, L., Chipul Sfintei Maria Magdalena în imnografia ortodoxă, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 397-404.
Versiunea completă (292 KB)Referințe și citări (BDD) - Daniela Doboș, Despre religie și limbă
Rezumat:
Given the fact that religious experience is closely connected to language, since both language and religion are crucial elements in the shaping up of individual identities, the paper analyses several possible connections between language and religion, in order to deal more at length with religious language. Religious language can be analysed from several points of view, among which the symbolic, the narrative and the anthropological. The paper discusses mainly the notion of religious language as narrative, based on recent research in the field.
Intrare bibliografică:
Doboș, D., Despre religie și limbă, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 405-413.
Versiunea completă (255 KB)Referințe și citări (BDD) - Luminița Hoarță-Cărăușu, Aspecte ale problematicii circumstanțialului
Rezumat:
This article follows the issues of syntactic synonymy inside an enunciation and of those of syntactic synonymy at the enunciation level. By defining the syntactic synonymy as being syntactically the same (having the same syntactic function; the syntactically synonymous enunciation belong to the same syntactic pattern), but having a different form, we classify the syntactically synonymous enunciation from several perspectives.
Intrare bibliografică:
Hoarță-Cărăușu, L., Aspecte ale problematicii circumstanțialului, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 415-427.
Versiunea completă (324 KB)Referințe și citări (BDD) - Carmen-Maria Bolocan, Sfîntul Mitropolit Antim Ivireanul, ctitor al predicii originale în limba română
Rezumat:
Notre étude, Le Saint Métropolite Antim Ivireanul, fondateur du sermon original dans la langue roumaine, souligne la contribution importante que cette personnalité a apporté à la culture roumaine et, pas seulement. L’auteur a employé dans ces sermons, beaucoup d’éléments cu culte chrétien, de la litérature populaire, mais aussi des textes bibliques et patristiques.
La fonction herméneutique du discours se réalise à l’aide du talent du parleur. La mission du prédicateur est de guérir l’îme de ses fidèles. C’est pourquoi, le sermon du dimanche est compris comme une école de psychothérapie, d’analyse des îmes et des consciences.
Cette étude met en évidence le fait que ces sermons peuvent constituer un modèle pour les précheurs d’aujourd’hui, le schéma rétorique étant le même à cette époque-là qu’aujourd’hui.Intrare bibliografică:
Bolocan, C.M., Sfîntul Mitropolit Antim Ivireanul, ctitor al predicii originale în limba română, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 429-435.
Versiunea completă (239 KB)Referințe și citări (BDD) - Emanuela Ilie, „Cărțile bucuriilor epifanice”. Invariante și diferențe specifice în poezia religioasă de azi
Rezumat:
La mise de cet étude est de relire et interpreter la poésie réligieuse actuelle pour y tirer au clair les invariantes et les différences spécifiques. Surtout les “livres des joies épiphaniques” - titre d’un livre de genre écrit par Ioan Petraş - qui appartiennent aux poètes-prêtres, de Roumanie (Sever Negrescu, Nicolae Jinga) ou de la diaspore (Theodor Damian) comporte une lecture centrée sur la décodification du schéma, de la paradigme réligieuse, à laquelle les auteurs ajoutent, d’habitude, des modifications spécifiques, causées par certains détails biographiques, comme la maladie ou l’exile.
Intrare bibliografică:
Ilie, E., „Cărțile bucuriilor epifanice”. Invariante și diferențe specifice în poezia religioasă de azi, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 437-445.
Versiunea completă (266 KB)Referințe și citări (BDD) - Claudia Elena Dinu, Connotations du religieux dans la littérature laïque - le modèle de l'oeuvre de Georges Bernanos
Rezumat:
The work of Bernanos outlines the religious values in a complex way. First, it is about the presence of Christ’s model on a level which one could name actantiel in the sense that it induces a transforming action in the inner life of the self. At this level, the presence of Christ equally concerns the life of the Christian Bernanos and of the writer who constructs the narrative world. Second, there is also the scriptural level, closely related to the first one, because to write is a particular way to act. This level includes two distinctive aspects: the spiritual vision of Bernanos about working with words and the inherent spirituality of the bernanosian work that evolve from the Verb and, while remaining a human endeavor, it rises in the proximity of the Scripture. These two levels constitute the biographical core of the Bernanos’s fiction that could also be read as a spiritual biography.
Intrare bibliografică:
Dinu, C.E., Connotations du religieux dans la littérature laïque - le modèle de l'oeuvre de Georges Bernanos, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 447-457.
Versiunea completă (212 KB)Referințe și citări (BDD) - Daniela Obreja Răducănescu, Încifrarea și descifrarea textului biblic prin simbolul iconic
Rezumat:
The Holy Scripture is a collection of sixty-six books written during a period of almost fifteen centuries. The biblical text, which is divided in two parts – the Old and the New Testament -, contains teachings, parables, historical truths, ritual and liturgical practices officiated by Christ Himself and His Apostles.
The putting up-to-date of its contents is performed in the Orthodox Church through the ritual performance of the Liturgy, of the Sacrements and of the Hierurgies. In the context of these manifestations, the biblical text is communicated not only verbally, but also symbolically. The icon, earning its quality as a symbol through its power of expression and the value of information it enciphers, becomes the main mediator in the didactic activity of the Church and also argumentative instrument for the rhetoric of the pulpit.Intrare bibliografică:
Obreja Răducănescu, D., Încifrarea și descifrarea textului biblic prin simbolul iconic, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 459-467.
Versiunea completă (311 KB)Referințe și citări (BDD) - Cristina Ionașcu, La traduction du texte liturgique: approche terminologique
Rezumat:
The term “liturgical text” generically stands for Christian liturgical texts, including liturgical books and also comments on Liturgy. Liturgical translation requires a good knowledge of the terminological field as liturgical terms relate to a quite heterogeneous class of objects: from liturgical objects to ritual acts and gestures. What would be the steps that need to be taken and the work “instruments” used in the translation of such texts? We will try to identify the main concept classes and subclasses in order to delimit the liturgical terms. This is an important stage not only in the compilation of terminological glossaries, but also in the translation of liturgical texts as it is necessary to find the equivalent of a term in the target language.
Intrare bibliografică:
Ionașcu, C., La traduction du texte liturgique: approche terminologique, în „Text și discurs religios”, nr. 1/2009, p. 469-474.
Versiunea completă (257 KB)Referințe și citări (BDD)
